Ozonoterapia in neurologie

Aici puteti gasi cateva materiale care arata experienta Rusiei in folosirea terapiei cu ozon in practica chirurgicala incluzand mecanismele de actiune terapeutica a terapiei cu ozon asupra legaturilor patogene si a simptomelor clinice principale ale celor mai intalnite patologii neurologice la fel ca si metodele recomandate de terapie cu ozon si rezultatele clinice asteptate.

1. Atacul apopletic ischemic

Atacul apoplectic ischemic este o tulburare focala persistenta a functiei cerebrale cauzata de un “esec” al metabolismului neuronal datorita hipoxiei. Infarctul cerebral este cea mai severa forma de boala cerebrala ischemica. Acesta este motivul principal pentru disabilitatea stabile a pacientilor cu profil neurologic. In ciuda disponibilitatii unor forme si metode diferite de reabilitare a pacientilor cu infarct cerebral, cel mai bun rezultat obtinut este adaptarea pacientului la defectul sau, dar nu eliminarea sa. In prezent am dobandit mai multe cunostinte in legatura cu aspectele metabolice ale patokinezei atacului ischemic apoplectic. Ischemia cerebrala acuta induce o cascada de reactii biochimice care duce la disfunctie neuronala, astrocitoza, activarea microgliei, influenta trofica necoordonata (E.I. Gusev et al., 1996).

Principala legatura intre schimbari care au aparut intre neuroni este considerata o tulburare a metabolismului energetic si o scadere acuta a produsilor cu energie ridicata. In acelasi timp, aceasta este o prerechizuta clara pentru folosirea terapiei cu ozon la pacientii cu infarct cerebral. Aceasta actiune a ozonului este realizata prin inducerea unei cresteri in utilizarea oxigenului de catre celulele cerebrale datorita activarii glicolizei, ciclului Krebs, B-oxidarii acizilor grasi, pe de o parte si prin actiunea sa de optimizare asupra functiei de transport a oxigenului pe de alta parte. Problema reala a neuroprotectiei conectata cu o perspectiva de folosire a terapiei cu ozon la pacientii care au supravietuit unui atac apoplectic ramane prevenirea si eliminarea “excitotoxicitatii”. Unul din mecanismele cheie al acesteia alaturi de activarea reactiilor radicalilor liberi si a sintezei de citotoxine de catre microglia activate este o eliberare de mediatori excitanti- glutamatul si aspartatul in spatiul extracelular.

Etapa finala a procesului necrotic include o activare a fermentilor intracelulari, distructia organitelor si edemul intracelular. Reactia “in lant” descrisa poate fi limitata pana la un anumit punct de preparate cu efect de stabilizare a membranei, incluzand serul fiziologic ozonat cu concentratii ale ozonului in limitele mentionate mai jos. Posibilitatile disponibile pentru reabilitarea pacientilor cu infarct cerebral depind in cea mai mare parte de starea hemodinamica centrala si cerebrala. Corelatia dintre acesti doi factori patogenetici depinde de potentialul compensator individual al organismului uman, care defineste o variabilitate a rolului mecanismelor hemodinamice ale bolii. Ca factori “excitanti” sunt considerati nu numai stenoza fluxului arterial extracranian, si tulburarile de flux sanguin colateral, ci de asemenea o scadere a reactivitatii cerebrovasculare in combinatie cu o crestere a asimetriei hemisferice a tonicitatii vasculare.

Atentia noastra indreptata catre problema rezervei hemodinamice cerebrale in contingentul dat de pacienti este conectata cu un potential ridicat de efecte “vasculare” ale terapiei cu ozon. Refacerea activitatii kinetice la acesti pacienti si revenirea lor la o viata acitva depinde in cea mai mare parte de statusul tonusului muscular. Terapia potentiala cu ozon pentru corectarea tonusului muscular poate fi conectata cu influenta sa pozitiva pe mecanismele inhibitorii spinale si inhibitia pre si postsinaptica a alfa motoneuronilor si interneuronilor. Efectele “metabolice” ale ozonului pot fi directionate impotriva schimbarilor adverse ale compusilor sanguini la pacientii cu o patologie data.

Datele adunate indica faptul ca ischemia acuta este asociata cu tulburari ale activitatii enzimatice ale eritrocitelor care sunt responsabile pentru intensitatea transportului transmembranar (ATP-aza). Acest lucru duce la o crestere a Na si Ca in eritrocite. O crestere a nivelului de colesterina si a eterilor sai in membrane eritrocitara conduce la o tulburare a fluiditatii lor, o scadere a deformabilitatii. Metabolismul oxidativ afectat faciliteaza o scadere a 2,3- difosfogliceratului si o crestere a afinitatii hemoglobinei pentru oxigen. Dupa Ya.I.Levin si A.M.Vain (1998), tulburarile vegetative de reglare sunt factorii cheie pentru patologia cerebrovasculara, lucru care conduce la tulburari mult mai semnificative ale controlului vegetativ in acest grup de pacienti.

In aceasta conexiune, proprietatile vegetative modulatoare ale ozonului pot fi folosite cu succes. Scopul important al terapiei medicamentoase in perioada acuta si reparatorie a atacului apoplectic ischemic este o imbunatatire a proprietatilor reologice ale sangelui. Modelul caracteristic a acestei schimbari in sistemul de coagulare a sangelui include o crestere a adeziunii si agregarii eritrocitelor si trombocitelor, in nivelul fibrinogenului, o crestere a hematocritului si a vascozitatii dinamice a sangelui. In acelasi timp, interactiunea dintre factorii procoagulanti, anticoagulanti si fibrinolitici poate conduce la una din cele 4 tipuri de reactii coagulopatice:

    • hipercoagularea perioadei acute;
    • depresia sistemului anticoagulantilor fiziologici;
    • blocarea fibrinolizei;
    • reactie fibrinolitica decompensata.

Corectarea acestor patru schimbari include folosirea dezagregantilor. Si terapia cu ozon poate fi folosita ca una din metodele de alegere. Problemele de reabilitare a pacientilor cu atac aploplectic ischemic sunt conectate cu profilaxia secundara a atacului ischemic cerebral. Si parametrii profilului lipidic, in particular continutul de lipoproteine cu densitate ridicata sunt de mare importanta. Ultimii mentionati fac un transfer invers de colesterol de la tesut la fel cum previn formarea de tromb pe suprafata placii prin stabilizarea prostacilcinei. Acest aspect al patochineziei infarctului cerebral este extreme de actual legat de folosirea ozonului, care reactioneaza in mod selective cu structurile lipidice.

In final, prospectele terapiei cu ozon pentru recuperarea pacientilor cu atac ischemic apoplectic sunt de asemenea conectate cu efectele imunomodulatoare ale ozonului, actiunea sa nespecifica de corectare pe procesele de autoimunizare. Printre speciile de anticorpi implicate in evolutia bolii, sunt de asemenea anticorpi pentru fosfolipide: anticorpi pentru lipoproteina cu densitate scazuta, anticorpi pentru cardiolipina. Aspectele mai sus mentionate ale evolutiei infarctului cerebral permit tragerea concluziei ca exista prerechizite teoretice pentru folosirea terapiei cu ozon pentru reabilitarea pacientilor cu infarct cerebral.

Metode recomandate de terapie cu ozon:

    • Perfuzii intravenoase picatura cu picatura de ser fiziologic ozonat;
    • Suspensie ozonata per os de enterosorbent “Ensoral“ in apa distilata.

Investigatiile realizate au aratat ca folosirea metodelor mai sus mentionate de terapie cu ozon pentru recuperarea pacientilor cu atac ischemic apoplectic creste eficienta masurilor de recuperare cu 18- 22% (incluzand schimbarile positive in activitatea motorie, senzoriala, cognitive si de zi cu zi a pacientilor). Mai bine de 1/3 din pacienti au mentionat despre senzatia de bine imediat dupa primele proceduri de terapie cu ozon. Dinamica pozitiva stabilita s-a exprimat prin scaderea intensitatii cefaleei, a vertijului, normalizarea somnului de noapte, stabilizarea tensiunii arteriale, imbunatatirea apetitului.

Senzatiile subiective in timpul perfuziilor ozonate au fost descries ca “stare placuta de oboseala”, “comfort general”. Astfel, investigatiile clinice indeplinite au confirmat presupunerea legata de influenta cu mai mute scopuri a terapiei cu ozon in rezultatele infarctului cerebral. Cel mai eficient tratament de recuperare care include ozon in perioada acuta are in mod cert urmatoarele motive:

    • potentialul mai puternic de adaptare a creierului in primele cateva saptamani dupa atacul apoplectic ischemic;
    • particularitatile influentei sanogene ale terapiei cu ozon in aceasta perioada de infarct cerebral in conexiune cu corectarea imediata a proceselor neuro- si hemodinamice ale creierului.

In perioada reparatorie a atacului ischemic apoplectic, accentul efectelor sistemice ale terapiei cu ozon este indreptat catre hemodinamica centrala, lucru explicat prin elasticitatea mai ridicata a mecanismelor obisnuite care controleaza activitatea cardiaca si tonusul arterial in ultimele stadii de recuperare a acestui grup de pacienti. Pe de alta parte, reactiile “metabolice” exprimate in sistemele de transport a oxigenului si de coagulare sanguina prin terapia cu ozon nu sunt specifice, caracterul “de baza” fiind manifestat independent fata de duarata bolii. In general, eficienta destul de ridicata si absenta complicatiilor permit recomandarea terapiei cu ozon ca o componenta a programului complex de recuperare a pacientilor care au supravietuit unui atac ischemic apoplectic.

2. Formele cronice de insuficienta cerebrovasculara (encefalopatia disciruclatorie)

Dupa clasificarea actuala a bolilor vasculare cerebrospinale (E.V.Schmidt, 1985), encefalopatia discirculatorie inseamna tulburari circulatorii cerebrale care progreseaza incet, care duc gradat la schimbari structurale difuze care cresc gradat asociate cu disfunctii cerebrale. Principalul rol in etiologie este desemnat aterosclerozei, hipertensiunii arteriale sau combinatiei intre ele doua (G.A. Akimov, 1983; A.N. Baranenko, 1988; N.A. Borisova, 1995), angiocoagulopatiilor (E.M. Burtsev, 1978; O.N. Voskresenskaya et al, 1995), bolilor cardiace (I.P. Gonzova, 1995; I.V. Damulin, 1995). Caracteristicile de furnizare insuficienta de sange la creier si folosire insuficienta a oxigenului in encefalopatia discirculatorie sunt considerate principalele indicatii pentru a include terapia cu ozon in complexul metodelor terapeutice.

Metode recomandate de terapie cu ozon:

    • Perfuzii intravenoase picatura cu picatura de ser fiziologic ozonat;
    • Insuflatii rectale cu ozon.

Pentru a selecta pacientii pentru terapia cu ozon, alaturi de durata bolii este necesar sa se evalueze nivelul initial al produsilor de peroxidare lipidica si sistemul antioxidant, nivelul lor de echilibru, si de asemenea sa se controleze toleranta pacientului la o singura perfuzie de solutie salina ozonata. Contraindicatiile cunoscute ar trebui de asemenea luate in considerare: sindrom hemoragic, hipertiroidism, epilepsie, infarct miocardic acut. Nu se recomanda folosirea ozonului in combinatie cu oxigenul hiperbar pentru a nu facilita nici hiperoxia si nici peroxidarea lipidica intensificata, si de asemenea nici in combinatie cu medicamentele hipocoagulante.

Senzatia de bine a fost observata practice la toti pacientii dupa primele tratamente cu ozon. Aceasta s-a manifestat ca senzatie de ”crestere a energiei”, “stare de luciditate”, o scadere considerabila a intensitatii si duratei cefaleei, vertijului, si a oboselii. Au fost observate scaderi ale tulburarilor emotionale si de somn, a starilor de absenta, cresterea interesului pentru lucrurile din jur (comunicatie, carti, TV, programe), imbunatatirea memoriei (A.A.Smirnov, 1996). Deci, folosirea picaturilor de ser ozonat ca o componenta a terapiei multimodale a pacientilor cu encefalopatie discirculatorie asociata cu ateroscleroza vaselor sanguine cerebrale sau in combinatie cu hipertensiunea arteriala a aratata ca alaturi de imbunatatirea starii clinice s-a ajuns la schimbari pozitive in structura parametrilor metabolismului lipidic. Investigatiile facute in ceea ce priveste produsilor de peroxidare lipidica si a sistemului antioxidant in dinamica inainte si dupa tratament au aratat o scadere sigura a conjugatilor dienici si trienici la pacientii in stadiile I si II, si a bazelor Schiff- la pacientii in toate stadiile de encefalopatie discirculatorie.

In acelasi timp se ajunge la o activare semnificativa a sistemului antioxidant ca o crestere a enzimelor sanguine: superoxid-dismutaza in toate stadiile si catalaza in stadiul I care sugereaza o stimulare a potentialului de aparare a organismului in conditii de hipoxie cronica asociata cu tulburari discirculatorii. Analiza rezultatelor imediate ale tratamentului care include terapie cu ozon au stabilit ca eficienta tratamentului este mai ridicata la pacientii cu encefalopatie discirculatorie in stadiile I si II asociata cu ateroscleroza vaselor cerebrale principale si cu o durata a bolii < de 10 ani. Un efect bun datorat folosirii serului fiziologic ozonat este primit de pacientii in stadiul I asociata cu boala hipertensiva. Nu exista o legatura directa intre rezultatele tratamentului si evolutia encefalopatiei discirculatorii, varsta si bolile asociate.

Singura imbunatatire semnificativa dupa un curs de tratament care include terapie cu ozon este gasita la pacientii cu encefalopatie discirculatorie de stadiu II sau III asociata cu ateroscleroza in combinatie cu boala hipertensiva de gradul II- III. Nu exista deteriorari ale starii pacientului si efecte secundare datorate terapiei cu ozon intravenoasa. Rezultatele primite permit tragerea unei concluzii cum ca cu cat este mai bine exprimata si stabila starea pacientului cu encefalopatie discirculatorie, cu atat este mai asociata cu folosirea picaturilor saline ozonate, lucru care poate fi explicat prin actiunea sa asupra principalelor mecanisme patogene ale encefalopatiei discirculatorii.

Deci, folosirea ozonului faciliteaza nivelarea valorilor schimbate ale metabolismului lipidic, la activarea legaturii enzimatice a sistemului de aparare antioxidanta, prin inducerea unei scaderi a nivelului de produsi de peroxidare initial ridicat. Pana la urma, o scadere a vascozitatii sanguine permite imbunatatirea proprietatilor reologice ale sangelui si din acest motiv scaderea aparitiei hipoxiei in sistemul nervos central care alaturi de scaderea simptomelor de angiospasm contribuie la imbunatatirea parametrilor hemodinamici cerebrali, in functie de REG.

Pe baza celor mai sus mentionate, mecanismele generale de actiune ale terapiei cu ozon in tulburarile ischemice cronice ale circulatiei cerebrale pot fi demonstrate dupa cum urmeaza: Folosirea de picaturi saline ozonate duce la productia asa numitelor ozonide in sangele pacientului. Acesti compusi secundari sunt transportati prin intregul organism. In considerare pentru intensitatea fluxului sanguine cerebral, cele mai multe ozonide penetreaza prin bariera hematoencefalica in creier si produc un efect de stabilizare a membranei prin imbunatatirea proprietatilor structural functionale ale bisotratului lipidic al membranei neuronale. Membranele celulare sunt principalele tinte de actiune a ozonului asupra sistemelor organismului. Acest lucru duce la imbunatatirea proceselor de transmitere, procesare si mentinere a informatiei in SNC (A.N.Erin, N.V.Gulyaeva, E.V.Nikushin, 1994).

Pe aceste baze are loc optimizarea activitatii de integrare a creierului care duce la dezvoltarea mai rapida a proceselor compensatorii cu imbunatatirea refacerii senzoriului si functiei motorii, functiilor limbicereticulare, si ale altora. Deci, rezultatul investigatiilor dirijate permit recomandarea metodei date de tratament complex cu picaturi saline ozonate ca o metoda patogenetica adecvata de tratament pentru pacientii cu encefalopatie discirculatorie ascoiata cu ateroscleroza si hipertensiune arteriala.

3. Migrena

Investigatiile au inclus 86 de pacienti: cei mai multi au avut migrena fara aura (64%); migrena cu aura a fost diagnosticata in 36% din cazuri. In structura aurei perturbarile vizuale si paresteziile au fost dominante. Un pacient a avut migrena oftalmoplegica. Varsta medie a pacientilor a fost de 26,3 ani. Femeile au fost mai multe decat barbatii (71%). Frecventa
atacurilor de migrena s-a intins intre 2- 3 per saptamana la 5-6 pe an. Cele mai multe cazuri au aratat un character de hemicranie al durerii (73% din pacientii investigati). La 32% din pacienti paroxismele au fost asociate cu cefalee in tensiune in perioadele interictale. Terapia cu ozon a fost inclusa in tratamentul complex a 50 de pacienti din grupul principal de experiment.

Metode recomandate de terapie cu ozon: Perfuzii intravenoase picatura cu picatura de ser fiziologic ozonat. Alaturi de statusul neurologic, rezultatele tratamentului au fost evaluate pe bazele unei examinari complete a pacientilor incluzand investigatii ale neurodinamicii cerebrale, hemodinamicii, reglarii vegetative a ritmului cardiac, intensitatii durerii, anxietatii, proceselor de peroxidare lipidica, activitatii antioxidante a plasmei sanguine. Rezultatele observarii dinamice au aratat ca folosirea de picaturi saline ozonate ca o componenta a tratamentului complex creste eficienta acestuia cu 29%. Numarul pacientilor externati cu un efect terapeutic bun in grupul principal (87%) a fost sigur mai mare decat in grupul de control (61%, p< 0,05).

Absenta nonrespondentilor printre pacientii care au primit terapie cu ozon permite luarea in considerare a ultimei ca o metoda sigura de a preveni rezistenta la terapia oferita la acest grup de pacienti. Picaturile ozonate folosite in perioada dintre atacuri au asigurat la 58% din pacienti lipsa atacurilor paroxistice de migrena in 4- 8 luni (cu o medie de 6,2 luni) dupa externarea lor din spital. La alti 19% din pacienti durata intervalului fara atacuri a fost limitat la 3 luni. Oricum, dupa repetarea atacurilor de migrena frecventa atacurilor si intensitatea lor a fost considerabil mai mica ( o medie de 4,3 +0, 31 de puncte pe scala vizuala analoga) decat inaintea tratamentului. Experienta in folosirea picaturilor saline ozonate in timpul paroxismelor de migrena indica o corelatie clara intre perioada de la inceputul cefaleei si punctul in care terapia cu ozon a fost realizata si eficienta sa.

Cu cat este mai repede indeplinita procedura, cu atat mai scazuta este intensitatea durerii in viitor. Pe baza rezultatelor primite este evident ca folosirea picaturilor saline ozonate atat ca o componenta a tratamentului complex cat si ca monoterapie, permite atingerea unui effect clinic stabil intr-o perioada scurta de timp. Performanta cursurilor repetate de tratament cu ozon cu o frecventa de 2-3 ori pe an permite imbunatatirea considerabila a calitatii vietii pacientilor cu migrena, reduce semnificativ durata de boala. Folosirea metodelor mai sus mentionate de terapie cu ozon este mai eficienta in perioada intercritica, dar metoda cu picaturi saline ozonate poate fi inclusa in lista de masuri de baza folosite pentru a stopa atacurile de migrena. Eficienta terapiei cu ozon in grupul dat de pacienti a fost conectata cu influenta produsilor secundari de ozon in mecanismele patogenice cheie. Imbunatatirea conditiilor de functionare a membranei neuronale, normalizarea proprietatilor reologice ale sangelui prin terapia cu ozon pot fi adaugate cu succes la efectul analgezic imediat al picaturilor ozonate saline prin interferenta mediatorilor de baza noci si antinociceptivi ai creierului in metabolism.

4. Scleroza diseminata

Scleroza diseminata se numara in grupul de boli demielinizante ale sistemului nervos si este caracterizata prin afectarea pacientilor tineri, o epidemiologie ciudata, dificultatea tratamentului si diagnosticului. Esenta bolii nu este limitata la formarea de placi sclerotice. Procesul patologic implica de asemenea sistemul imun, patile diferite de metabolism, structurile sistemului nervos vegetativ (V.A. Karlov, 1990: E.I. Gusev et al., 1997; B.T. Haidarov, 1998). Dupa cele mai multe investigatii legate de aceasta problema, scleroza diseminata este o boala indusa de un virus. Rolul principal il are virusul rujeolei. Determinarea genetica a acestei boli este dovedita. Complicatia tulburarilor polisistemice, pe mai multe nivele in aceasta boala permite determinarea catorva tinte sanogenetice pentru folosirea cu eficienta a terapiei cu ozon:

    • imunocorectia cu accent pe legatura celulara a imunitatii;
    • “nivelarea” tulburarilor determinate genetic si dezvoltate secundar ale metabolismului intracelular neuronal;
    • normalizarea parametrilor biochimici si a compusilor gazosi ai sangelui;
    • refacerea “controlului trofic” pe partea sistemului nervos vegetative.

Investigatia clinica a inclus 67 de pacienti cu scleroza diseminata si 15 voluntari. Varsta pacientilor investigate s-a intins intre 19 si 49 de ani. Printre pacienti au fost 39 de femei si 28 de barbate. Durata medie de boala a fost de 3,8 ani. Toti pacientii investigati au fost impartiti in 4 grupe mari: 2 principale (test) si 2 de control (placebo). Tratamentul pacientilor din primul grup principal (n= 22), alaturi de complexul standard (prednisolon 30-60mg/zi, viramine B, C, E, fitin, curantil, ATP, T- activin, nootropil) a inclus infuzii intravenoase de ser fiziologic ozonat cu concentratii de ozon. Pacientii din al doilea grup de pacienti (n=23) alaturi de tratamentul standard mai sus mentionat au primit terapie cu ozon sub forma perfuziilor intravenoase de solutie salina ozonata in combinatie cu administrarea per os a suspensiei ozonate de enterosorbent “Ensoral”, in apa distilata.

Aceasta schema de tratament a fost bazata pe dovezile legate de eficienta enterosorbentilor pentru pacientii cu scleroza diseminata la fel ca pentru presupunerea legata de un posibila potentare mutuala a efectelor de detoxifiere si imunomodulatoare ale ozonului si enterosorbentilor folositi in combinatie. Si aria mare de absorbtie a “Ensoralului” cu structura C-C-C a fost considerate o prerechizita pentru un anumit “depozit” de ozon in intregul tract gastrointestinal. Concentratia aleasa de ozon este in mod obisnuit folosita pentru metode enterale de terapie cu ozon. Rezultatele primite au aratat ca a doua varianta de terapie multimodala s-a dovedit a fi cea mai eficienta pentru tratamentul pacientilor cu scleroza diseminata. Folosirea schemei de tratament mentionate mai sus a facilitate o scadere in rezistenta la terapia efectuata prin scaderea non- respondentilor; prevenirea unui deficit crescut de limfocite T (in particular T suppressor) alaturi de folosirea hormonilor glucocorticoizi (in paralel cu regresia limfocitelor B); normalizarea tonusului vegetative al sistemului cardiovascular; cresterea ratei de transmitere a impulsurilor nervoase prin nervii periferici.

5. Neuropatiile compresive ischemice

Neuropatia ischemica compresiva de tunel este o patologie a trunchiului cauzata de iritatia sa locala, compresiunea si in situatii adverse anatomice si biochimice ale localizarii nervoase (V.S. Lobzin, A.F. Rahimdzanov, N.M. Zhulev, 1988). Aceasta definitie singura spune clar ca neuropatia ischemica compresiva (NIC) este o boala polietiologica. Luand in considerare rolul ischemiei de trunchi nervos in patogenera NIC, pentru imbunatatirea circulatiei sanguine, furnizarea de oxigen si functia nervilor comprimati este recomandata folosirea terapiei cu ozon.

Metode recomandate de terapie cu ozon: Perfuzii intravenoase picatura cu picatura de ser fiziologic ozonat. Rezultate clinice positive au fost obtinute in 95% din cazuri cu terapia cu ozon la fel ca si o reducere semnificativa a acuzelor, normalizarea testelor de provocare, imbunatatirea sensibilitatii in zona de inervare a nervului afectat. Datorita scaderii considerabile sau a disparitiei partesteziei de noapte a mainilor dupa un curs de terapie cu ozon, se ajunge la normalizarea somnului nocturn, imbunatatirea starii generale, crestera capacitatii de munca. Terapia cu ozon in forma picaturilor saline ozonate nu au cauzat nicio deteriorare a starii pacientului, efecte secundare sau reactii adverse (Yu.P. Potehina, 1997).

Imbunatatirea a venit ca regula dupa 3- 6 proceduri. In final, dupa finalul cursului de terapie cu ozon, inhibarea proceselor de peroxidare lipidica si activarea activitatii antioxidative a avut loc in functie de datele analizei de biochemoluminescenta a plasmei sanguine si determinarii produsilor de peroxidare lipidica. Rezultatele obtinute de tratament au durata in medie 7 luni. Deci, se recomanda efectuarea de cursuri profilactice de tratament la pacientii cu neuropatii compresive ischemice, care constau in 5-12 picaturi ozonate la fiecare doua zile, de doua ori pe an, primavera si toamna. Sumarizand mecanismele bine cunoscute investigate de actiune a ozonului, terapia cu ozon in forma de picaturi saline ozonate este implicate in patogeneza neuropatiei compressive ischemice in stadii diferite.

Terapia parenterala cu ozon faciliteaza o crestere a presiunii partiala a oxigenului in sangele arterial prin saturarea in oxigen atat a plasmei cat si a hemoglobinei eritrocitare (R.Chiong et al., 1990), care poate induce o scadere atat a hipoxiei generale cat si tisulare, activarea metabolismului gazos in zona de ischemie. · Ozonul este capabil sa stimuleze metabolismul glucozei in eritrocite, formarea de 2,3 – difosfoglicerat, substanta care contribuie la o eliberare mai completa de oxigen de catre hemoglobina si schimbarea curbei de disociere a oxihemoglobinei la dreapta (O.Rokitansky, 1982). Astfel, se elibereaza mai mult oxigen la tesuturi in particular cele afectate de ischemie. · Datorita interactiunii cu lipidele membranare, ozonul creste deformabilitatea eritrocitelor si scade agregarea lor imbunatatind astfel fluiditatea sangelui in patul microvascular.

Picaturile saline ozonate imbunatatesc circulatia periferica a sangelui prin eliminarea spasmului arteriolar, crescand umplerea sanguina si imbunatatind intoarcerea venoasa de la membrele inferioare. Ozonul poate facilita o scadere a spasmului arteriolar si deschiderea capilarelor non- functionale activand astfel microcirculatia in tesuturile ischemiate. · Ozonul folosit in doze terapeutice scade moderat coagularea sangelui prin schimbarea valorilor coagulogramei catre nivelul inferior al normalului, in particular in cazurile de tendinta la hipercoagulare. Acest lucru poate ajuta scaderea sau poate preveni coagularea intravasculara a sangelui, in particular in caz de stagnare venoasa si ischemie. Prin inducerea unei hipocoagulabilitati moderate, in forma unui timp de recalcificare activate crescut si a unui timp de tromboplastina activata crescut, scaderii agregarii plachetare si activarii fibrinolizei, ozonul este capabil sa previna tromboza in zonele de flux sanguin cu viteza scazuta si faciliteaza liza trombilor mici, imbunatatind astfel proprietatile reologice ale sangelui.

Multumita circulatiei sanguine imbunatatite, in particular in patul microvascular, ozonul scade posibil edemul tisular si tensiunea tisulara in canal. Astfel ozonul active implicat in patogeneza neuropatiilor ischemice compressive a stimulat refacerea nervilor afectati in primul rand prin imbunatatirea microcirculatiei si proprietatilor reologice ale sangelui. Terapia cu ozon fara a elimina cauzele principale ale compresiei de trunchi nervos scade hipoxia si activeaza metbolismul oxigenului in tesuturile ischemiate. O asemenea actiune patogenica a solutiei izotone ozonate este foarte importanta pentru tesutul nervos acolo unde numai procesele aerobe pot avea loc. Ozonul folosit pe cale parenterala poate influenta direct sau indirect anumite mecanisme de formare a neuropatiilor compresive ischemice si in acelasi timp poate intrerupe “cercurile vicioase” de patogeneza, cum poate de asemenea optimiza homeostazia oxigenului in compresiunea de trunchi nervos.

6. Manifestarile neurologice ale osteocondrozei spinale

Osteocondroza spinala este considerate o boala sistemica cronica a tesutului de conexiune a carei dezvoltare necesita manifestari si dispozitie genetica- expunerea la factori exo si endogeni. Dintre primii se numara agenti fizici, chimici si infectiosi, si din cei din urma, anumite variabile constitutionale, anomaliile spinale, functia degradata a sistemului locomotor, bolile associate ale coloanei si altor organe (V.P. Veselovsky, 1991).

Aceasta boala multifactoriala afecteaza in primul rand discul intervertebral si apoi alte segmente ale aparatului locomotor si ale sistemului nervos (O.G.Kogan et al., 1983). Dintre manifestarile neurologice ale osteocondrozei vertebrogene sindromul dureros are cea mai mare importanta pentru o evaluare adecvata a eficientei tratamentului efectuat. Sindromul consta din 4 componente: durere musculara, durere fascio- ligamentara, durere articulara, durere discogena. Dupa cele mai sus mentionate, tratamentul conservator al pacientilor cu manifestari neurologice de osteocondroza spinala ar trebui sa fie complex, diferentiat si bazat pe mecanismele principale patogenice ale bolii. Masurile terapeutice ar trebui sa fie indreptate catre zona vertebrala afectata si pe manifestarile extravertebrale.

Sunt 5 principii principale de terapie pentru boala vertebrogena a sistemului nervos:

    • excluderea incarcarilor opuse statice- dinamice;
    • stimularea corsetului muscular;
    • expunerea in faze si completa;
    • scaderea senzatiei de durere;
    • urmarirea cu atentie a masurilor terapeutice.

Ultimele 4 principii pot fi indeplinite in totalitate prin metode de terapie cu ozon locala (regionala) dezvoltata in mod special pentru manifestarile neurologice ale osteocondrozei cervicale si lombare.

Metode recomandate de terapie cu ozon:

    • Autohemoterapia minora cu ozon;
    • Injectiile paravertebrale cu ozon;
    • Injectiile subcutanate cu ozon in punctele biologic active;
    • Injectiile intramusculare cu ozon in punctele tinta.

Terapia cu ozon a fost folosita in cadrul tratamentului complex care a inclus medicamente non- steroide si anti- inflamatorii vitamine din complexul B, preparate sedative, exercitii terapeutice. Schema aproximativa de reactii sanogenetice dezvoltate la pacientii cu manifestari neurologice ale osteocondrozei spinale este prin terapie regionala cu ozon si include:

    • scaderea iritatiei capetelor nervilor sinuvertebrali datorita unei scaderi in actiune a factorului discirculator, o scadere a edemului tesuturilor inconjuratoare; a factorului de dislocare datorita refacerii partiale a proprietatilor de amortizare ale discului afectat, si ca rezultat al acestui lucru, imbunatatirea metabolismului sau si activarea influentelor trofice; un factor aseptic – inflamator indus de sinteza prostaglandinelor ca mediatori antiinflamatori si activarea imunitatii celulare care contribuie la eliminarea rapida a componentelor “straine”. Ca rezultat se ajunge la o scadere semnificativa a fluxului aferent de la periferie catre SNC.
    • actiunea reala antinociceptiva a terapiei cu ozon, conectata cu:
      • oxidarea directa a algopeptidelor;
      • o scadere a produsilor suboxidati in muschii spastici;
      • o crestere a pragului excitabiitatii a receptorilor de durere de pe membrane (efect de stabilizare a
      • membranelor);
    • o imbunatatire a functiei aparatului segmentar spinal manifestata ca:
      • accelerarea formarii unui nou stereotip motor;
      • activarea mecanismelor spinale de control al durerii;
      • normalizarea bazelor vegetative- trofice ale actului motor.

Cele mai sus mentionate pot fi considerate ca o substitutie pentru folosirea terapiei regionale cu ozon in tratamentul complex al pacientilor cu manifestari neurologice de osteocondroza spinala.