Ozonoterapia in medicina interna

Aici puteti gasi cateva materiale legate de experienta Rusiei in ceea ce priveste folosirea terapiei cu ozon in acest domeniu al medicinei interne, incluzand mecanismele de actiune terapeutica a terapiei cu ozon pe legaturile patogenice si principalele simptome clinice ale celor mai raspandite boli interne la fel ca si metodele recomandate de terapie cu ozon si rezultatele clinice asteptate.

1. Hepatita

Tratamentul hepatitei este unul din cele mai importante aspecte ale folosirii terapiei cu ozon. In aceasta situatie, un efect terapeutic al terapiei se dezvoltata atat prin actiunea sa directa asupra virusului cat si indirect prin actiunea sa imunomodulatoare. Terapia cu ozon este eficienta in tratarea tuturor tipurilor de hepatita virala- A, B, C, in special in formele sale cronice.

Ozonul afecteaza lanturile polipeptidice ale membranei virale, facandu-l din acest motiv incapabil sa adere la celulele tinta (hepatocite) si de asemenea schimba activitatea enzimei revers transcriptaza care este implicate in sinteza proteinelor virale si blocheaza in acest fel un ciclu reproductive al virusului (Freberg, Carpendale, 1988). Virusurile capsulate sunt mai sensibila le ozon, deoarece capsula contine mai multe lipide, care reactioneaza cu usurinta cu ozonul. Adaugarea aditionala de peroxizi indusi de ozon, intensifica in mod considerabil activitatea fagocitica a celulei intotdeauna scazuta in hepatita.

Terapia cu ozon activeaza atat imunitatea celulara cat si pe cea umorala. Terapia cu ozon induce o crestere a formarii de cytokine, in particular interferon, unul din cei mai importanti factori ai apararii endogene a organismului impotriva infectiei virale care duce la o sinteza crescuta de T- killer, care sunt responsabile de imunitatea umorala, normalizarea formarii de T- helper regland functia limfocitelor B, care in schimb produc imunoglobuline. Cele mai sus mentionate duc la suprimarea si eliminarea procesului inflamator.

Ozonul exercita o influenta pozitiva pe hemostaza prin inducerea unei agregabilitati trombocitare scazute, o crestere a activitatii fibrinolitice si o hopicoagulabilitate a sangelui care previne dezvoltarea unei inflamatii secundare reactive: micronecrozelor si microtrombozelor. Oxigenul activ creste elasticitatea si deformabilitatea eritrocitelor, imbunatatindu-le astfel functia lor de transport a oxigenului, si in consecinta microcirculatia si oxigenarea tesuturilor. Se ajunge la eliminarea dezechilibrelor dintre procesele oxidative cu radicali liberi si sinteza de antioxidanti endogeni. In hepatita alcoolica, formarea de peroxizi indusa de ozon initiaza mecanismul de detoxifiere antioxidanta al sistemului glutationului, care joaca un rol defensiv in hepatocit atunci cand sunt activate procesele de peroxidare a lipidelor.

Metodele recomandate de terapie cu ozon:

    • Autohemoterapia majora cu ozon;
    • Perfuziile intravenoase picatura cu picatura de solutie salina ozonata;
    • Insuflatii rectale cu ozon;
    • Autohemoterapia minora cu ozon.

Dupa cursul de tratament se ajunge la o dinamica pozitiva a indicilor biochimici si imunologici ai sangelui (cresterea bilirubinemiei, indicilor de AcAT, ALAT, fosfatazei alkaline, normalizarea functiei de stimulare a albuminei), disparitia viremiei la 60% din cazuri (A.V. Zmyzglova, N.P.Isaeva, 1998). Se ajunge la inhibarea proceselor de peroxidare a lipidelor si de activarea in acelasi timp a sistemului de aparare antioxidant. Se ajunge la o imbunatatire considerabila a indicilor de microcirculatie sistemica si intrahepatica, dupa datele obtinute de la renohepatografie si biomicroscopie (V.V. Nedogoda, O.Yu. Sviridenko, 2000).

Este important de mentionat ca tratamentul este bine tolerat de pacienti; orice agravari sau complicatii nu au fost stabilite inca. Terapia cu ozon in tratamentul hepatitei poate fi folosita ca metoda complementara sau monoterapie. Este necesara folosirea antioxidantilor in paralel.

2. Colita cronica

Colita nespecifica este o boala polietiologica. Cateodata etiologia colitei nu este clara nici pentru pacient si nici pentru medicul curant, si terapia din prezent reprezinta incercari simptomatice de abordare a bolii. Multumita proprietatilor antimicrobiene, antivirale si antifungice binecunoscute ale ozonului, la fel ca si prin efectul sau aintiinflamator, efectul de stimulare a circulatiei si a imunitatii, insuflatiile rectale ofera o posibilitate complementara in tratamentul colitei.

In procesul de resorbtie a oxigenului activ prin peretele intestinal se ajunge la reactia sa cu produsii inflamatori de metabolism, eliminarea de acid, un mediu hipoxic, regenerarea epiteliului intestinal. Ozonul activeaza fagocitele, manevreaza parghiile imunitatii umorale, fapt care duce la restabilirea homeostaziei, normalizarea balantei microbiene, remisiunea simptomelor inflamatorii. O crestere a Po2 in sange conduce la normalizarea motilitatii intestinale. In final, insuflatiile rectale cu ozon au un efect stimulator general. Aceasta influenta pozitiva a ozonului este importanta in mod particular pentru starea psihica a pacientului cu colita.

Pentru tratamentul colitei va rugam sa va amintiti ca ozonul in concentratii ridicate are un effect de oprire a sangerarii, si concentratiile scazute de ozon intensifica circulatia sangelui (H.H.Wolff, 1998). LA pacientii cu colita cronica, terapia cu ozon nu cauzeaza nici o rezistenta din partea organismului la acest fel de terapie, prelungeste perioada de remisiune (H.Knoch, W.Klug, 1990). Pentru a mentine efectul terapeutic obtinut, in cazul acestei patologii este necesara sa se realizeze un curs de terapie de 2-3 ori pe an. Spre deosebire de multe antiseptice, ozonul nu produce un efect distrugator, coroziv.

Metodele recomandate pentru terapie cu ozon:

    • Insuflatii rectale cu ozon;
    • Autohemoterapia minora cu ozon;
    • Acupunctura cu ozon.

3. Gastrita cronica si gastroduodenita

Ozonul a dovedit a fi eficient in tratarea gastritei cronice si gastroduodenitei, associate cu H. pylori, prin influenta sa asupra principalelor mecanisme patogene: actiunea bactericida impotriva numeroaselor bacterii si asupra Helicobacter, efectul anti- inflamator prin oxidarea acidului arahidonic, acid care este predecesorul prostaglandinei E, initiind procesul inflamator; efectele imunomodulatoare si antiagregante si de asemenea efectul analgezic. Recent, au fost dezvoltate si testate clinic mai multe variante pentru tratamentul acestei patologii cu amestecuri gazoase ozon/oxigen incluzand combinatii diferite ale metodelor deja cunoscute de terapie cu ozon.

De exemplu, combinatia de insuflatii rectale cu ozon, autohemoterapia minora ozonata, uleiul ozonat si apa ozonata per os (S.V.Andosov, V.I.Almazov, 2000); combinatia dintre infuziile intravenoase de ser fiziologic ozonat si injectiile cu ozon gazos in punctele biologic active. Rezultatele clinice obtinute au fost verificate prin investigatii endoscopice, histologice, biochimice, imunologice. In ziua a doua sau a treia de tratament se ajunge la eliminarea simptomelor endotoxice, a durerii si a sindromului dispeptic; imbunatatirea proprietatilor de aparare a barierei mucoepiteliale duce la o crestere in inaltime a epiteliului de suprafata si stimularea functiei principale a mucocitelor (S.D. Karataev, V.A. Maximov, 2000).

Se ajunge la o scadere a deficitului de IgA secretor produs de limfocite si celulele plasmatice ale tesutului limfoid din membrana mucoasa gastrica. Unul din cei mai importanti indicatori ai unei terapii de succes este o perioda indelungata fara recaderi. In cazul acestei patologii, terapia cu ozon s-a dovedit a actiona cel mai bine ca monoterapie, dar atunci cand este folosita in combinatie cu terapia fizica, poate creste eficienta tratamentului (I.P. Shmakov, 2001).

4. Boala ulceroasa

Actiunea principala a terapiei cu ozon in tratamentul bolii ulceroase se dezvolta in cea mai mare parte prin efectele sale antiinflamator, anti- helicobacter, de regenerare si de stimulare. Datorita interactiunii sale cu microflora, ozonul produce un efect antibactericid puternic si scade rezistenta microorganismelor ramase la antibiotice. Oxigenul activ asigura eliminarea hipoxiei tisulare si creeaza conditii favorabile pentru procesele de regenerare, imbunatatind disfunctiile de microcirculatie in zona problema prin actiunea spasmolitica si normalizarea reologiei sangelui.

Acest lucru duce la accelerarea epitelizarii ulcerului, disparitia infiltratului din mucoasa mult mai rapid decat dupa terapia traditionala. O scadere a inflamatiei in mucoasa gastrica si duodenala este realizata atat prin actiunea sistemica pe cale perenterala de administrare a amestecului gazos ozon/ oxigen, cat si prin actiunea locala a produsilor ozonati. O crestere a imunitatii prin terapia cu ozon imbunatateste considerabil rezultatele solitare de tratament si reduce riscul de recadere a bolii. Terapia cu ozon poate fi folosita ca monoterapie sau in combinatie cu alte metode terapeutice.

Metode recomandate de terapie cu ozon:

    • Apa ozonata;
    • Ulei ozonizat;
    • Insuflatii rectale cu ozon;
    • Autohemoterapia minora cu ozon;
    • Perfuzii intravenoase picatura cu picatura cu ser fiziologic ozonat;
    • Terapia prin acupunctura cu zon.

Unul din studiile clinice a inclus 69 de pacienti (10 cu ulcer gastric, si 59 cu ulcer duodenal) in perioada de agravare, care au primit terapie cu ozon ca monoterapie. Rezultatele primite la tratarea a 8 pacienti cu boala gastriza ulceroasa au fost interpretate ca o imbunatatire semnificativa: vindecarea completa a ulcerului si disparitia tuturor simptomelor de boala. In 2 cazuri simptomele clinice ale bolii au fost indepartate complet, dar vindecare ulcerului nu a fost completa, si rezultatele tratamentului au fost evaluate ca o imbunatatire a starii pacientului.

Pacientii cu boala duodenala ulceroasa dupa terapia cu ozon au manifestat o imbunatatire semnificativa in 56% din cazuri, o imbunatatire –in 39% din cazuri, o imbunaatire partiala cu cateva simptome reminescente si o vindecare incomplete a ulcerului la 5% din cazuri. Terapia cu ozon poate fi folosita atat ca monoterapie cat si ca adaugare la alte terapii medicamentoase. Efectul sau antibacterian este important in mod particular. Poate substitui folosirea antibioticelor ca metronidazol. Mai mult, vindecarea ulcerului, eliminarea infiltratului inflamator, eradicarea H. pylori, sunt realizate prin terapia cu ozon in considerabil mai multe situatii decat cu tratamentul traditional (V.A. Maximov et al).

5. Bronsita cronica

Proprietatile imunomodulatoare ale ozonului pot fi folosite in tratarea bronsitei cronice. Terapia cu ozon faciliteaza normalizarea raspunsului imun antiinfectios al organismului la infectia cu organisme viralbacteriene. Ca rezultat al tratamentului, in continutul bronsic si celulele mucoasei bronsice, la fel ca in sangele periferic, se ajunge la o crestere a numarului total de limfocite T si T- helper, stimuland peroliferarea limfocitelor B si formarea de anticorpi. Este o crestere a IgA si IgM in serul sanguine, o crestere a complexelor immune circulante, si o activarea a neutrofilelor. Indicii de IgA secretorie in continutul bronsic revin la normal.

Cu remisiunea inflamatiei bronsice se ajunge la o crestere a activitatii supresorii indicand astfel adecvanta raspunsului imun. Absorbabilitatea monocitelor si neutrofilelor din sangele periferic este activate, ducand la eliminarea agentilor cauzatori. Terapia cu ozon poate fi folosita cu succes in tratarea bronsitei obstructive, care este caracterizata prin insuficienta respiratorie cu manifestari diferite. Obstructia bronsica persistenta nu numai ca duce la insuficienta respiratorie progresiva, ci si faciliteaza de asemenea hipertensiunea pulmonara. Proprietatile vasodilatatoare ale ozonului pot fi folositoare in mod particular in aceasta situatie. Imbunatatirea functiei de transport a oxigenului prin introducerea parenterala de amestec gazos ozon/ oxigen, ex., prin deplasarea plamanilor, cresterea eliberarii de oxigen la tesuturi duc la indepartarea hipoxemiei si hipoxie tisulara.

Metode recomandate de terapie cu ozon:

    • Perfuzii intravenoase picatura cu picatura de ser fiziologic ozonat;
    • Insuflatii rectale cu ozon;
    • Autohemoterapia minora cu ozon;
    • Terapia prin acupunctura cu ozon;
    • Inhalatii cu apa ozonata.

Rezultatele terapiei cu ozon la pacientii cu bronsita cronica au fost urmatoarele: la 79% din pacienti- o imbunatatire a starii; la 29% din cazuri- o imbunatatire semnificativa, ex., disparitia completa a tusei, dispneei, slabiciunii, wheezingului; in 21% din cazuri, rezultate multumitoare ale tratamentului.

6. Astmul bronsic

Efectul terapiei cu ozon apare prin actiunea sa multipla asupra procesului patologic. In primul rand, aceasta este abilitatea ozonului de a indeparta bronhospasmul care apare datorita efectului de dilatare al musculaturii netede bronsice prin radicalul- NO produs in celulele endoteliale sub actiunea sa. De mare importanta este abilitatea ozonului de a indeparta hipoxia tisulara, care apare intotdeauna la pacientii cu astm bronsic datorita insuficientei pulmonare, aparuta in urma bronhospasmului. Transportul oxigenului in sange, prin plamani, eliberarea crescuta de oxigen la tesuturi, imbunatatirea proprietatilor sanguine, stau la bazele indepartarii hipoxemiei.

O furnizare crescuta de oxigen duce la normalizarea organelor si sistemelor, in particular sistemul imun. Mecanismele imunologice ale organismului sunt dependente de oxigen, din moment ce chemotaxia adecvata, si fagocitoza cu generarea de radicali liberi de oxigen de catre macrofage si granulocite ca raspuns la infectie necesita o furnizare potrivita de oxigen.   Efectul benefic immunologic pe care ozonul il dezvolta prin activarea productiei de cytokine- interferoni, factor de necroza tumorala, interleukine. Ultimele activeaza imunitatea legata de celula si umorala. Se ajunge la intensificarea sintezei de T- killer, care sunt responsabile pentru imunitatea legata de celula, normalizarea productiei de T helper, regland activitatea limfocitelor B in ceea ce priveste sinteza de imunoglobuline.

Stimularea sistemului imun faciliteaza supresia proceselor inflamatorii, datorate scaderii activitatii celulelor efectoare si productia scazuta a lor de substante biologic active ducand la reactii bronhospastice. Efectele antibacteriene si antivirale ale ozonului au de asemenea o importanta crescuta. Actiunea bactericida a ozonului este similara cu procesele proprii organismului care sunt indreptate catre distrugerea corpilor straini. Ozonul intensifica actiunea radicalilor liberi datorate abilitatii fagocitice crescute a leucocitelor. Pe langa toate acestea, ozonul penetreaza in celula microbiana si reactioneaza in mod direct cu proteinele citoplasmatice impiedicand astfel proliferarea bacteriana.

Mecansimul antiviral pe care il dezvolta ozonul consta in lezarea lanturilor polipeptidice ale membranei virale, impiedicand abilitatea virusului de a se agata de celule. Se ajunge de asemenea la ruperea ARN-ului in doua parti, lcru care opreste procesul de reproducere a virusului. Actiunea protectoare a ozonului fata de celulele intacte este importanta. Apararea impotriva virusurilor este oferita prin sinteza activate de interferon si intensificarea eliminarii celulelor infectate cu virus.

Metode recomandate de terapie cu ozon:

    • Perfuzii intravenoase picatura cu picatura de ser fiziologic ozonat;
    • Insuflatii rectale cu ozon;
    • Autohemoterapia majora cu ozon;
    • Acupunctura cu ozon;
    • Inhalatii cu apa distilata ozonata.

Una din investigatii a inclus 42 de pacienti cu astm bronsic care au primit un curs de terapie cu ozon. Cei mai multi pacienti (83%) au avut o forma moderata de boala. Dupa terapia cu ozon o imbunatatire semnificativa a starii bolnavilor ( o scadere a atacurilor de dispnee cu mai mult de jumatate si a dozajului terapiei administrate) a fost observata la 86% din pacienti. La 7% din pacienti atacurile de astm au fost in intregime oprite prin indepartarea gradate a medicamentatiei. La 7% din cazuti nu s-a observat nicio modificare.

7. Boli asociate cu afectiuniarteriale aterosclerotice

(Boala cardiaca ischemica, encefalopatia discirculatorie si tulburarile aterosclerotice la membrele inferioare). Eficienta terapiei cu ozon in tratarea bolilor mai sus mentionate este asociata cu 4 mecanisme de actiune a terapiei cu ozon care ofera efectul therapeutic:

    • Influenta proceselor de peroxidare a lipidelor si a sistemului de aparare antioxidativa;
    • Actiunea antiinflamatorie;
    • Actiune hipocoagulanta;
    • Influenta functiei sanguine de transport a oxigenului.

Ozonul medical la concentratii scazute folosit in cazurile de tulburari aterosclerotice nu creste atat de mult peroxidarea lipidelor pe cat activeaza sistemul de aparare antioxidativa, normalizeaza corelarea intre ele, eliminand astfel toxicitatea lipoproteinelor si scazand in consecinta factorul disturbator pentru peretele arterial. Acest lucru a fost verificat in cursul investigatiilor asupra influentei terapiei cu ozon asupra proceselor de peroxidare si a sistemului de aparare antioxidanta in serul sanguine prin metoda biochemiluminescentei. Ozonul folosit in concentratii potrivite activeaza sistemul de aparare antioxidativa, in particular cel enzimatic, prin producerea unei cresteri a activitatii superoxid-dismutazei si catalazei, la fel ca si a glutationului care inhiba reactia de peroxidare a radicalilor liberi lipidici si previn leziunile ischemice tisulare.

Efectul antiinflamator al ozonului este bine cunoscut. In acest domeniu poate fi confirmat prin eficienta clinica ridicata obtinuta in cazul catastrofelor vasculare acute (infarctul miocardic acut, atacul de apoplexie, stenocardia instabila), la fel ca prin indicii de laborator, indicand o scadere a inflamatiei. Suprimarea procesului inflamator duce la stabilizarea plcaii de aterom. Din acest punct de vedere, terapia cu ozon poate fi considerata o metoda preventiva in ceea ce priveste progresia tulburarilor arteriale aterosclerotice.

Investigatia legata de influenta terapiei cu ozon asupra indicilor de hemostaza si a fibrinolizie la pacientii cu tulburari arteriale aterosclerotice cu localizari diferite au aratat rezultate positive, incluzand o scadere a agregarii trombocitare, o crestere a activitatii fibrinolitice si hipocoagularea sanguina, o scadere a fibrinogenului. Este important sa se indice ca aceasta dinamica a avut loc numai in cazul in care indicii au fost modificati si s-a manifestat prin schimbarea valorilor medii catre limitele normale ale standardului.

Astfel, terapia cu ozon faciliteaza normalizarea hemostazei. Enterocitele sunt principalele obiecte ale interactiunii intre ozon si sange. Acest lucru se intampla deoarece membrane eritrocitara contine o cantitate ridicata de fosfolipide cu lanturi de acizi grasi nesaturati. Ozonul (atomii de oxigen) reactioneaza direct cu legaturile duble ale acizilor grasi, schimbandu-i in compusi cu lant scurt. Ca rezultat al acestui lucru, membrane eritrocitara devine mai elastica, ceea ce creste deformabilitatea si flexibilitatea eritrocitelor si imbunatateste proprietatile de curgere ale sangelui. Apare o activare a metabolismului eritrocitar. Cu asistenta din partea sistemului glutationic, are loc o activare a glicolizei, ceea ce duce la o crestere a 2,3- difosfogliceratului (2,3- DPG) lucru care reprezinta mecanismul essential pentru actiunea terapeutica a ozonului, deoarece slabeste legatura oxigen- hemoglobina si faciliteaza eliberarea de oxigen catre tesuturile inconjuratoare: HbO2 + 2,3 DPG Hb* 2,3 DPG + O2.

Mai mult, o crestere a eliberarii de oxigen ia loc in partile de tesut cu circulatie deficitara. Ozonul nu numai ca imbunatateste transportul de oxigen in conditii aterosclerotice ischemice, dar de asemenea participa in cadrul porceselor metabolice mai profunde, in particular isi exercita actiunea in procesele de oxido-reducere, care iau loc in lantul respirator mitocondrial. Acest lucru imbunatateste folosirea oxigenului arterial spre indepartarea conditiilor de hipoxie si restaurarea functiilor celulare. In cazurile in care terapia cu ozon a fost realizata intr-un ciclu de tratament care se adreseaza encefalopatiei discirculatorii si tulburarilor arteriale aterosclerotice ale extremitatilor inferioare, a fost folosita ca monoterapie cu amestecuri gazoase de ozon/oxigen. Oricum, pacientul cu boala cardiaca ischemica a primit terapie cu ozon cu folosirea medicamentelor active coronarian prescrise anterior, si care au continuat sa fie administrate in continuare. In aceste cazuri, o data cu o imbunatatirea starii pacientului, doza de medicamente a fost redusa gradat si daca acest lucru a fost posibil, ele au fost eliminate in totalitate.

Metode de terapie cu ozon recomandate:

    • Perfuzii intravenoase picatura cu picatura de ser fiziologic ozonat;
    • Insuflatii rectale cu ozon;
    • Autohemoterapia majora cu ozon;
    • Autohemoterapia minora cu ozon;
    • Acupunctura cu ozon;
    • Irigatiile cu amestec ozon/oxigen cu ajutorul pungilor de plastic, in conditii de presiune ridicata.

8. Tulburarile de ritm cardiac (aritmiile)

Mecanismele de dezvoltare ale tulburarilor de ritm cardiac nu sunt foarte clare, in particular o crestere a produsilor de peroxidare lipidica din miocard fiind unul din motivele de aritmie. Sistemul de conducere al inimii este mai putin rezistent la efectele actiunii radicalilor liberi spre deosebire de miocardul de lucru (F.Z. Meerzon etc, 1984). Dozele terapeutice de ozon cresc activitatea antioxidanta si scad procesele de peroxidare a lipidelor, ceea ce duce la refacerea structurii membranare si a echilibrului electrolytic al cardiocitelor, eliminand tulburarile locale de conducere.

Terapia cu ozon dezvolta un effect hipolipidemic care in schimb scade riscul de sindrom aritmic (A.V. Nedostup, 1996). Alaturi de o intensificare a schimbului gazos la tesuturi, datorata proprietatilor oxidative ale ozonului, previne acumularea intracelulara de acizi grasi neesterificati si anumiti produsi cu activitate distincta artimogena Opie, 1984; Rizzon, 1989).

Metodele recomandate de terapie cu ozon: Perfuzii intravenoase picatura cu picatura de ser fiziologic ozonat; Terapia oxidativa conduce la scurtarea paroxismelor, o crestere in timp a remisiunii la ritm sinusal. Investigatia ecoscopica a aratat o imbunatatire a contractilitatii cardiace, o crestere a volumului pe bataie si a ejectiei cardiace pe minut. Se ajunge la normalizarea spectrului lipidic, o scadere a fibrinogenului, indicelui de protrombina, o imbunatatire a starii generale a pacientului, o crestere a efortului cardiac.

9. Boala hipertensiva

In cazul hipertensiunii, terapia cu ozon este folosita intr-un complex, alaturi de medicatia antihipertensiva, pentru a imbunatati efectul terapeutic. Ozonul medical faciliteaza normalizarea vascular- trombocitica ceea ce duce la reglarea tulburarilor care au loc la nivelul membranei in hipertensiune, optimizarea hemodinamicii si a contractilitatii cardiace, scaderea rezistentei vasculare periferice si a activitatii de peroxidare lipidica.

Metode recomandate de terapie cu ozon:

    • Perfuzii intravenoase picatura cu picatura de ser fiziologic ozonat;
    • Insuflatii rectale cu ozon.

Datorita folosirii complementare a terapiei cu ozon, pacientii au manifestat disparitia cefaleei, vertijului, durerii precordiale, stabilizarea tensiunii arteriale, disparitia rezistentei la medicamente care exista anterior. Rezultatele obtinute au fost atinse prin imbunatatirea furnizarii de oxigen la rinichi, creier. Dinamica indicilor hemostazei si fibrinolizei la pacientii cu aceasta patologie a fost observata dupa cum urmeaza: o scadere a agregabilitatii trombocitare, a nivelului de fibrinogen, o crestere a activitatii fibrinolitice.

10. Diabetul zaharat

(Complicatiile renale ale acestei boli, se discuta in capitolul “chirurgie”). Terapia cu ozon in tratamentul complex al diabetului zaharat s-a dovedit a fi eficient in mod particular deoarece ozonul este capabil sa afecteze cele mai importante mecanisme patogene ale bolii. Ozonul creste penetrabilitatea celulelor pentru glucoza prin stimularea caii pentozo fosfatilor si a glicolizei anaerobe, care sunt suprimate in diabet, si acest lucru induce o scadere a hiperglicemiei datorata imbunatatirii eliberarii de glucoza la tesuturi.

In schimb, ambele procese intensifica productia de glutation, care participa la sinteza glicogenului si grasimilor din glucoza, si de asemenea la sinteza de proteine. Apare oxidarea glucozei, incluzand produsii finali. Ca rezultat, principala functie a carbohidratilor- furnizarea de energie- este refacuta. Deficitul de energie al tesuturilor este astfel eliminat. Modalitatea de productie endogena de glucoza din glicogen si proteine este inhibata, ex., este suprimata gluconeogeneza. Este scazuta descompunerea proteinelor si procesele catabolice sunt intrerupte. Peroxidarea lipidica se intoarce la normal. Astfel, ozonul realizeaza un numar de functii caracteristice insulinei.

Urmatorul punct important este faptul ca activarea metabolismului glucozei in eritrocite prin ozon duce la o productie crescuta de 2,3- difosfoglicerat, care slabeste legatura hemoglobina- oxigen, si faciliteaza eliberarea de oxigen la tesuturi. Din moment ce pacientii cu diabet zaharat manifesta o crestere a asa numitei fractiuni de hemoglobina glicozilata cu afinitate stabil ala oxigen, si hipoxia tisulara rezultata defineste severitatea bolii, indepartarea conditiilor de hipoxie prin terapia cu ozon joaca un rol cheie in cursul tratamentului.

Prin inducerea unei scaderi a hiperglicemiei, o crestere a eliberarii de glucoza la tesuturi, prin imbunatatirea furnizarii de oxigen si prin indepartarea conditiilor de hipoxie, terapia cu ozon previne dezvoltarea si progresia proceselor asociate cu o furnizare insuficienta de glucoza la celula: se acumuleaza sorbitol in tesuturi, lucru care conduce la cataracta, neuropatii, microangiopatii; formarea de glucozaminoglicani care sunt responsabili pentru artropatii; sinteza de glicoproteine care duce la progresia angiopatiei. Ca metoda terapeutica si preventiva, terapia cu ozon este folosita la pacientii cu diabet mai in varsta, care sufera de tulburari aterosclerotice la nivelul sistemului cardiovascular, cum este boala cardiaca ischemica, enecefalopatia discirculatorie, ateroscleroza arteriala ocluziva la nivelul extremitatilor inferioare.

Terapia cu ozon in diabetul zaharat este in primul rand caracterizata prin efectul sau imunomodulator. Este in mod particular important pentru forma de boala insulino- dependenta cand datorita antigenelor si anticorpilor in formele autoimune si induse viral de boala, reactia citotoxica duce la distrugerea limfocitelor B. Aceste forme sunt caracterizate prin productia de anticorpi care inactiveaza insulina. Diabetul insulino- dependent este caracterizat prin suprimarea imunitatii ceea ce creste tendinta la infectii cronice (pielonefrita), leziunilor pustulare (furunculoza).

Metodele recomandate de terapie cu ozon:

  • Perfuzii intravenoase picatura cu picatura de ser fiziologic ozonat;
  • Insuflatii rectale cu ozon;
  • Autohemoterapia minora cu ozon;
  • Injectiile subcutanate de amestecuri gazoase de ozon/ oxigen;
  • Acupunctura cu ozon.

Datorita efectului hipoglicemiant al ozonului, in timpul tratamentului este necesara monitorizarea atenta a glicemiei, la fel ca si a dozarii corecte a medicamentelor antidiabetice folosite. Cei mai multi pacienti tratati cu ozon au manifestat o compensare a bolii, lucru considerat drept criteriu principal in tratamentul de succes. SE recomanda realizarea de cursuri repetate de terapie cu ozon, la fiecare 3- 6 luni, nefiind observate efecte secundare.

11. Bolile reumatice

Efectul therapeutic al terapiei cu ozon este legat de abilitatea sa de a influenta multe fatete ale proceselor patogene. O crestere a furnizarii de oxigen conduce la normalizarea functiei organelor si sitemelor corpului, in particular a sistemului imun. Efectul imunomodulator al ozonului se manifesta ca activarea productiei de cytokine de catre limfocite si monocite. Dup ace ajung in sange, citokinele activeaza atat imunitatea celulara cat si pe cea umorala. Se ajunge la intensificarea productiei de T- helper, care regleaza functia limfocitelor B, directionate catre sinteza de imunoglobuline. Stimularea sistemului imun faciliteaza inhibarea proceselor inflamatorii care duc la o scadere a activitatii celulelor efectoare si o scadere a productiei de substante biologic active din partea lor.

Ozonul folosit in doze adecvate conduce la activarea sistemului de aparare antioxidant, in particular al celui enzimatic, care inhiba reactiile radicalilor liberi, si previne lezarea celulara. Fiind implicat in procesele metabolice profunde, ozonul faciliteaza o folosire mai buna a oxigenului pentru indepartarea hipoxiei si reluarea functiei celulare.

Metodele recomandate de terapie cu ozon:

    • Autohemoterapia majora cu ozon;
    • Injectiile cu ozon, intra si peri- articulare.

Dupa 2-3 sedinte de autohemoterapie cu ozon, se ajunge la o schimbare a tabloului clinic al bolii. Se ajunge la o imbunatatire a starii generale, eliminarea sindromului dureros, o crestere a volumului miscarilor active si pasive in articulatiile afectate, normalizarea tabloului sanguin, stabilizarea indicilor activitatii antioxidante. Dupa cursul principal al terapiei cu ozon este posibila folosirea dozelor de ozon de sustinere. Terapia cu ozon ca o componenta a tratamentului complex pentru patologia reumatica creste o perioada de remisie si face mai putin severa evolutia bolii.